alaptarea – la inceput era numai alaptarea

LA INCEPUT ERA NUMAI ALAPTAREA

Trebuie sa multumesc unei prietene de-a mamei mele pt. ca m-a stimulat sa scriu acest capitol,  cu o sectiune privind parcursul istoric al umanitatii relativ la consumul de lactate.

Eu incercam sa-i explic ca urticaria sa, ar disparea daca ar inceta sa mai consume lactate.

In fine, ca dovoda definitiva despre efectul dezastruos al acestora, dupa ce i-am vorbit desprea cazeina si permeabilitatea intestinala, i-am explicat si efectul hormonilor bovini in proliferarea tumorilor si producerea altor efecte dezastruoase asupra org. uman. La acest punct, cum rezistenta ei ( la aceasta idee) incepuse sa se clatine imi spuse cu un murmur : “Si atunci ce se va intampla cu cei ce muncesc la producerea lactatelor, isi vor pierde locul de munca ?” Dar dupa o fractiune de secunda, tot ea isi dadu raspunsul : “ Ei, acum am sa ma apuc si de fumat, asa ca sa dau de munca si celor din industria tutunului; Si daca toti oamenii sanatosi s-ar imbolnavi, asa ar fi mai multe locuri de munca pt cadrele medicale, farmacisti si relativa industrie.”  Apoi : “ Daca e asa cum spui tu, atunci vina este al primului om care a inceput sa consume lapte si derivate !”

Asa am decis ca trebuie neaparat sa descopar cam pe unde se afla acest moment in  istoria umanitatii si cred ca am adus astfel o anumita contributie si baza de reflectie pe marginea acestui subiect.

Pe cine sa dam vina? Desigur nu pe anticele populatii italice care au fost primele ce aveau oi . Pentru etrusci, copiii care fusesera alaptati de aceeasi femeie erau considerati ca fiind rude de sange, adica frati si surori, fiind considerati ca facand parte din aceeasi familie (………)

 

COPIII OMULUI SI LAPTELE PRAF

Michelangelo in 1475 a fost alaptat de o doica, ce era sotie de sculptor, circumstanta pe care el o considera ca ar fi influentat natura sa interioara si cariera. Acesta era modul de gandire a oamenilor in sec al XV-lea, si anume ca alaptarea da unui copil impulsul decisiv in viata, si cu siguranta Michelangelo nu si-ar fi putut imagina ca la un moment dat oamenii ar fi inceput sa dea in mod sisitematic bebelusilor lapte de vaca. Ar fi fost o idee de-a dreptul infioratoare ! Cine ar fi dorit sa transmita oamenilor caracteristicile fizice si de indole (inclinatii naturale) specifice bovinelor ???

In 1472, Paul Bellardus scrise primul Manual de Pediatrie publicat in Italia de nord. Si de aici obtinem confirmarea ca laptele de vaca nu e absolut considerat ca o optiune de a hrani nou nascutii. In schimb gasim indicatii asupra calitatilor pe care trebuie sa le aiba o buna doica.

In vechile scrieri a coloniilor americane se spune ca in 1793 un om pe nume Underwood incerca sa hraneasca un copil cu lapte de vaca. Shelton (1972) afirma ca niciodata inainte de aceasta data, nu se mai intamplase acest lucru. Vorbim deci doar de 210 ani in urma, ceea ce nu este un moment chiar asa de indepartat cum v-ati fi putut imagina. In realitate am descoperit ca Underwood era doar un pionier al Vestului abia sosit si care incerca sa introduca aceasta practica exterm de rara, aproape necunoscuta in Europa si in Noua Lume ( America) . Intr-adevar intr-o carte medicala din Londra -1769 gasim doar o mentiune privind aceasta practica de alimentare a bebelusilor cu lapte de vaca. Autorul, Cadigan, comenteaza ca aceasta este considerata “ un lucru extrem de nenatural si de maxima periculozitate pt. sanatatea viitoare.”

Oricum, la un moment dat, intre 1475 si 1769 cineva trebuie sa fi inceput aceasta practica in Europa, altfel Cardigan nu ar fi avut motiv sa comenteze acest lucru. 1793 se poate sa nu fi fost chiar prima data in istoria omenirii cand s-a tentat de a se alimenta copiii cu lapte de vaca, dar ramane punctul fundamental pe care Shelton sublinia : “ Putem sa spunem ca laptele de vaca este atat de natural incat a fost dintotdeauna o necesitate pentru copii? Departe de asta”

Sa mergem pentru un moment in Franta , la sf sec. XVIII , este 10 ianuarie 1779. Luigi al XVI Rege al Frantei decreta ca, copiii abandonati sa nu mai fie adusi la Paris, cum se obisnuia pana atunci, ci sa fie dati in custodia administratiilor locale. Dupa traditiile medievale copiilor abandonati trebuia sa li se gaseasca o doica pt a fi alaptati si aceast lucru cadea in sarcina administratiei senioriale a locului. Pana in acel moment, ei erau dusi la Paris si incredintati regelui, mai tarziu devenind copii de Curte. “ enfants du Roy” Dar acest lucru nu a mai fost acceptat de rege. Autoritatile locale s-au plans in fel si chip de acest decret deoarece, asa cum gasim scris in documentele spitalului din Rheimis, 17 oct 1779, “ va fi extrem de dificil daca nu chiar imposibil sa recrutam doici pt alaptare si nici nu ne pare indicat sa le ospitam in incinta spitalelor locale. “ Alimentatia artificiala nu a fost niciodata considerata ca fiind o situatie posibila. Daca alimentatia artificiala ar fi fost o practica difuza si acceptata, ar fi optat pentru crearea de statii pt. distributia laptelui de vaca pt. copii, cu siguranta mult mai practic si economic, dar acest lucru se intampla totusi abia un secol mai tarziu, tot in Franta unde “depozite de lapte” au fost create pt prima oara in acest scop.  Faptul ca aceste depozite apar atat de tarziu in istoria umanitatii este o dovada graitoare ca alimentatia cu lapte de vaca a copiilor nu a fost niciodata pana in acel moment o practica difuza si oficial acceptata.

Intr-un studiu publicat in faimoasa revista medicala “ The Lancet” (1862) , dr. M.A.Baines afirma “ Alimentarea copiilor cu produse pe baza de lapte de vaca a esuat de mai multe ori si asta deoarece in general este atat de dezastruos in rezultate” …” Sa se depinda de laptele animal in alimentarea copiilor este o practica dintre cele mai dezastruoase si chiar daca bolile la care predispune pot sa nu fie fatale, determina oricum o conditie de predispozitie la diverse patologii in viitorul adult”

Ca si exemplu din literatura ( primul pe care l-am putut gasi) , Dickens scrise in romanul sau “ Great Expectations” 1861 ca, copilul Pip fusese hranit cu un preparat numit “pap” care consta dintr-un amestec de lapte cu paine, apa si putin zahar. Doctorii sec. al nouasprezecelea condamnara aceasta practica de a da copiilor preparate de tip “pap formula” si aceasta deoarece erau “ dificile de digerat” pt. copil. “ Intr-adevar, copilul alimentat cu produse pe baza de lapte de vaca este intotdeauna grotesc de obez, letargic, plange,  prezinta afectiuni alergice a pielii, sufera continuu de probleme digestive, este lent in a invata, si…mirosul este teribil” ( Maynes &Taylor, 1991)

Cu toate acestea, dupa vre-o 20 ani , preocuparile atat in ce priveste efectele pe termen lung al alimentatiei copiilor cu lapte de vaca, cat si problemele privind digestia dificila a laptelui de catre copii, a fost data uitarii. Primele tentative de a produce si vinde preparate pentru copii pe baza de lapte de vaca sunt atribuite farmacistului francez Dumas (1870) si a farmacistului german Justus von Liebig (1884) . La crema Liebig era o combinatie de lapte de vaca cu faina de grau, faina de mazare, faina de orz si bicarbonatul de potasiu. Cativa ani mai tarziu, Henri Nestlè se lauda ca ar fi salvat viata unui nou-nascut cu preparatul sau de lapte Nestle’s Milk Food ( in 1905 avu loc fuziunea intre Nestlè si o industrie de lapte condensat)  Era alimentatiei nou nascutilor cu lapte de vaca era la rasarit. Intr-o perioada in care industria de lactate incepea sa decoleze definitiv si in care sectorul industriei de carne avea o anumita scadere, multi crescatori se indreptau spre productia cazeara ca o alternativa. Laptele era din ce in ce mai usor de gasit si la preturi mici.

Depozitele de lapte introduse initial in Franta in 1894, s-au raspandit cu rapiditate si la alte natiuni europene si din America. Produsele din lapte de vaca incepeau sa devina “elementul esential” si principal pentru nou-nascuti. Numai dupa al II-lea Razboi Mondial, incepu o adevarata productie de masa de preparate de lapte pt. nou nascuti.De aceasta data, insasi alaptarea suferi un “cutremur” in fundamentele sale. Femeile americane intrara in masa in campul muncii. De fiecare data in istorie,cand era o necesitate ca femeile sa intre in numar mare in productie, inevitabil timpii de alaptare se micsorau. De data asta insa era si ceva in plus. Productia cazeara a inceput o crestere exponentiala de vre-o suta de ani. Laptele condensat si preparatele pe baza de lapte de vaca erau deja disponibile iar industria facea presiuni si promova in mod insistent utilizarea lor si in spitale, care au inceput sa fie finantate tocmai de aceasta industrie.

Din acest moment, nu numai ca laptele de vaca a devenit universal recunoscut ca o alternativa fundamentala pentru alimentarea nou- nascutilor, dar in acelasi timp a devenit tot mai mare tentatia de a reduce sau scurta alaptarea naturala in favoarea alimentatiei artificiale.

Nu ne mai ramane decat sa trecem in revista literatura medicala din diverse parti a lumii pentru a vedea ce fel de alimentatie aveau copiii sub un an, in epoci diferite.

Inainte de aceasta epoca, a alimentatiei artificiale a nou nascutilor, apropape toate civilizatiile din trecut, de la omul Sapiens incoace, incurajau alaptarea pe termen lung, cum se vede si din documentarea facuta cu 50 de ani in urma de Whiting si Child, intr-un amplu studiu istorico-geografic privind 75 de popoare. “ Intarcarea se facea pe la 2 ani si jumatate.  Numai 2 din cele 75 de civilizatii primitive luate in studiu incercau sa faca intarcarea inainte de un an. “ (1953)

In literatura antica a Asiei nu putem sa gasim nici cea mai mica referire la faptul ca laptele de vaca ar fi fost folosit ca aliment pt. copii, dar aceasta nici nu-i de mirare dat fiind faptul ca laptele nu era folosit nici de adulti. La cateva din populatiile din Asia, gasim in schimb mentiuni privind folosirea laptelui de cocos la copii, precum si a laptelui de mandorle (migdale),de orez, sau de avena ( ovaz) . Aceste tipuri de lapte erau introduse in alimentatia copilului din al 2-lea an de viata, cu putin inainte de a fi intarcat.  Laptele de cocos este un aliment cat se poate de delicat si nutritiv care din pacate a fost dat uitarii si care intr-adevar ar putea fi considerat un aliment capabil sa hraneasca si sa sustina organismul sanatos pt. o viata indelungata. De cand consumul de lapte de vaca a substituit pe cel de lapte de cocos in tarile din Oceanul Pacific, si la acesti copii, efectele daunatoare nu au intarziat sa apara. O populatie splendida ca cea hawaiana, a carei caracteristici memorabile erau : splendoarea pielii, a parului, si a dintilor ( vezi studiul facut de pionierul dr. Weston Price, cu documentari medicale si foto) a suferit o serie de schimbari neasteptate si in prezent practic, incidenta patologiilor degenerative in Hawai a ajuns la nivelul celor din Statele Unite.

Sa vedem acum in Europa: in antica Roma , nimeni nu a alimentat copiii cu lapte de vaca. Pana si copiii sclavilor vedem ca erau, in caz de imposibilitate de a fi alaptati de mama, alaptati de doici. ( Sorano, Roma, I sec i.C, ) In antica Roma exista o “colonie de lapte” unde, cine nu avea sau nu putea sa alapteze, gasea doici dispuse sa-si ofere laptele.

Gasim astfel de marturii si in sec. al XIII-lea, cand aflam de existenta unor case pt. copii abandonati, pentru care se cautau doici ca sa fie alimentati. ( Baumslag,1999)  (……)

Coffin (1878) confirma inca o data faptul ca pana la sf. sec al XIX-lea, in Italia, Olanda, Turcia si in tot Orientul, alaptarea dura cel putin un an. In sec al XVII si al XVIII-lea, era o practica standard intre doamnele de un anumit rang sa plateasca doici ca sa le alapteze copiii, doar pt ca asa doreau, si nu din motive fiziologice. In schimb pentru saraci, in caz de necesitate “populatia apela la “alaptatul de grup”, trecand nou-nascutul de la o doica temporara la alta, bine-nteles doar in cazurile de urgenta in care fie mama nu putea sa alapteze fie era la munca campului, fie decedase “ ( Raphael 1976)  (…)

Numai in sec al XIX –lea, si acest lucru nu se mai intamplase niciodata pana acum, gasim o intensa dezbatere pe tema alimentatiei artificiale la copii, si in esenta toate persoanele care participara la dezbateri erau in mod hotarat contrare acestui tip de alim. :” Acei nou nascuti a caror alim. materna le-a fost substituita cu cea artificiala, sunt, fara nici un dubiu, loviti in mod frecvent de boli intestinale si laptele creeaza in mod continuu aciditate in stomacurile lor.

Acele proprietati ale laptelui animal, “care pentru adulti cauzeaza adesea, putin spus , inconveniente”, la copii cauzeaza o interferenta mult mai importanta si nu au capacitatea de a digera laptele consumat.” Asa scrie obstreticul din Londra Michael Underwood in cartea sa “ Tratat privind bolile la copii” (1819)  Concluziile sale sunt “ E un adevar faptul ca omul nu este o musca si nici o vaca ….Ceea ce este necesar puternicului bou, va duce in schimb la scufundarea delicatului nou nascut”

Chiar si cand, la inc. sec al XX-lea, “depozitele de lapte” devenisera din ce in ce mai populare si propaganda in favoarea alimentarii copiilor cu lapte de vaca era din ce in ce mai mare, chiar si atunci era o importanta opozitie la aceasta practica. Dr. Abraham Jacobi (1912), presedinte al American Medical Association, descrise “oamenii din industria cazeara” ca inamici ai rasei umane, ca si invatamintele lor precum ca vacile sunt un corect substitut divin al alaptarii”  El mai spune “In Colonia, in 1894, la fiecare 100 de copii nascuti vii, dintre cei care au fost alaptati la san, 3 au murit in primul an de viata; dintre cei a caror mama i-au intarcat intre 3-si 9 luni, au murit 12; intre cei alaptati la san mai putin de 3 luni , au murit 35; dintre cei care au fost alim. artificial de la inceput, au murit 47 “ Statistici asemanatoare sunt raportate in aceeasi publicatie in multe alte parti din Europa, la Berlin la Londra sau Paris .

Primele descrieri medicale din istorie, privind enterocolitele infantile provin din perioada dintre al XIX-lea si al-XX-lea sec., tocmai in perioada in care laptele bovin devenea disponibil prin comercializare, si alimentarea copiilor incepea sa devina o practica comuna. Enterocolita descrisa de medicii din acea vreme se prezenta in general cu o stagnare a cresterii dupa intarcare, caracterizata de semne clinice prezente la copil ca : abdomen umflat, diaree untoasa si urat mirositoare, malnutritie cu distrofia membrelor” ( Greco 1997) (….)

  MENTIUNI ISTORICE PRIVIND INTOLERANTA LA LACTOZA

La un moment dat al evolutiei, cca 5000 ani in urma, anumite populatii ( care plecand din Mediul Orient se mutara in Europa) au inceput sa consume lapte de animale si derivate. Adaptarea la consumul laptelui nu a fost doar cultural ci se intampla chiar si la nivel biologic, in practica verificandu~se o puternica selectie pentru toleranta la lactoza.

Dupa Aoki(1991) ,toleranta adultului la lactoza intre nord europeni a crescut de la 5% la 70% in acesti 5000 de ani. ( cca 250 generatii)

Toate mamiferele, inclusiv omul, la inceput erau programate sa piarda, putin timp dupa intarcare, capacitatea de a digera lactoza. Adultul acestor specii nu mai produce enzima lactaza (Simoons 1988) Trecerea spre toleranta la lactoza este pentru noi o marturie istorica solida relativa la introducerea laptelui animal in alimentatia umana la anumite grupuri din populatia mondiala.  La inceput era *Homo*, ce traia in Africa (sau poate si in alte arii asiatice, dar oricum in fasia ecuatoriala) evoluand pana la a deveni Sapiens, alimentandu~se cu fructe, radacini, frunze si flori. Chiar cu mici insecte si cate~odata cu oua de pasari si reptile care faceau parte din prada sa. Una din primele schimbari in alimentatia umana a fost momentul in care am inceput sa fim *carnivori oportunisti*.

Focul, chiar daca fusese descoperit cu mult inainte, a inceput sa fie raspandit cam cu 120.000 ani in urma, si de atunci Homo Sapiens putea sa~si friga resturi de carcase. *Umanoizii aveau acces la o carcasa si culegeau resturile dupa ce, cea mai mare parte a altor carnivori oportunisti sfartecau si mancau cam toata prada abandonand carcasele. Maduva oaselor si creierul erau partea principala ramasa, daca nu chiar singura.* (Binford 1985*)  Arcul si sagetile aparura abia de prin anii 20.000 ~ i.C . Un consum raspandit de peste si produse de mare rezulta raspandit incepand cam cu anul 20.000 i.C.

Cam prin 17.000 iC, incepusera sa fie recoltate ceralele salbatice, intre care graul si orzul, care erau macinate si transformate in faina, lucru evidentiat de descoperirile arheologice ale uneltelor folosite. ( unde in prezent se afla Israelul)  Pe la 13.000 iC, descendentii acestor populatii se ocupau in mod predominant si intens cu recoltarea acestor cereale salbatice, astfel ca mai lipsea doar o treapta pana la dezvoltarea agriculturii ( Eaton 1988)

Tranzitia la agricultura fusese necesara ca rezultat al treptatei cresteri a populatiei. Procentul de produse derivate din plante era de 90 % contra 10% a celor animale.

Dintr~o specie de vanatori ~ culegatori devenira *agricultori~pastori* si incepand sa consume lapte de animale domestice, se initia procesul de adaptare genetica privind toleranza la lactoza. (.——–)

In prezent capacitatea adultului de a produce lactaza caracterizeaza in principal acele grupuri de populatie descendente ale primelor grupuri de oameni care au crescut animale “de curte” ce produceau lapte, adica  europenii, in particular populatiile din Europa de N si emigrantii din aceste grupuri spre alte natiuni . Carenta in lactaza au azi circa 20% din albii din America, 90-100 % din asiatici, 75 % din afro-americani, 80% din indigenii din America si 50 % din hispanicii din lume. ( Mogelonsky 1995)

Acum, ca sa se poata spune ca a bea laptele de animal este complet sanatos, doar pt.ca   30 % din populatia mondiala este toleranta la lactoza, ramane inca de vazut. (…….)

Foarte adesea, prezenta sau absenta enzimei lactaza a fost prezentata ca unic mod de a privi aceasta chestiune, privind consumul de lapte la adulti.

Dar, este acesta singurul factor implicat in adaptarea organismului? Stim ca natura predispune la formarea enzimei renina in stomacurile copiilor mici, ea fiind principala enzima care ajuta la digerarea laptelui. Atunci, de ce stomacurile adultilor (la toate mamiferele)  nu o mai produc?   Acesta este un exemplu pentru a demonstra ca alte schimbari genetice sunt necesare pentru a ne adapta la consumul de lapte ( in afara de adaptarea care s-a realizat pentru lactoza)

Chiar si cand, in urma unei schimbari importante in alimentatie, a intervenit o adaptare partiala sau totala a organismului, nu putem exclude ca aceasta nu comporta inca un pret de platit .Acesta este cazul, de ex, a trecerii in neolitic la agricultura, acum 15.000 de ani in urma, si care datorita consumului marit de alimente cu amidon, au inceput sa apara cariile dentare iar susceptibilitatea la anumite boli acute si degenerative a crescut in mod dramatic. In acest punct ar fi oportun sa urmarim putin istoria “moderna” umana privind introducerea in alimentatie a laptelui de vaca, pas cu pas in diverse parti ale lumii .

EUROPA

Nu trecu mult timp de la trecerea la agricultura a civilizatiei Mesopotamice, cand se incepu domesticirea si cresterea anumitor animale ( intre mileniul 3 si 4 inainte de Hristos) Sunt dovezi scrise ce vorbesc despre laptele de camile si de capre, dar majoritatea consumului de lapte apartinea doar proprietarilor de animale, nomazi si pastori.

Scriitori ai antichitatii fac referiri la arta producerii de branzeturi. De fiecare data cand productia de lapte incepea, producerea de branzeturi o urma imediat, deoarece era una din metodele, impreuna cu productia de unt, de a conserva laptele care era un produs atat de perisabil .

Homer, 1184 i:C, face referiri la branza produsa in pesterele din muntii Greciei, din lapte de oaie si capra. Varrone, in 127 i:C, nota diferenta de digerabilitate la diversele tipuri de branzeturi, facute in diverse locuri. Hipocrat afirma in anul 377 i.C :” Pentru fiecare in parte este benefic laptele propriei specii, dar cel ce apartine altor specii este daunator” El mai observa ca laptele de animal putea sa dea simtome acute gastrice si urticarie.

Aceeasi opinie o are ( doua mii de ani mai tarziu)  si dr. Clark din Dublin ( “Human Milk” – in Transactions of the Royal Irish Academy, 1786) care scrie impotriva folosirii laptelui animal la copii. (……..)

Productia de lapte de vaca, ca sursa importanta de venit pt. tarani, e o situatie la care s-a ajuns in Europa abia dupa Evul Mediu. Pana atunci, laptele de capra si oaie era preferat atat deoarece era ceva mai usor de digerat cat si pt. ca laptele de vaca era mai greu de obtinut deoarece nu puteau sa-i lipseasca pe vitei in totalitate de laptele matern.

In Evul mediu, productia de lapte in Europa centrala si de est era adesea restransa doar la zonele montane. Arta productiei de branzeturi era transmisa si imbunatatita de la o generatie la alta. In acest mod a aparut tipicul “cheddar” , barnza produsa in regiunile din N Europei, cu scopul de a conserva laptele pe timp de iarna. Incet , incet campiile di Europa incepura sa se mareasca si sa fie disponibile pt. animalele domestice, asa incat productia de lapte crescu, si cu ea si cea a branzeturilor care se diversifica.. Vorbim de Edam si Gouda in Olanda, de o ampla gama de branzeturi franceze, si pt. a mentiona doar un sortiment de-al nostru, italian Parmigiano , despre care s-a scris prima data in 1579. (…..)

De la a doua jumatate a sec al XVIII-lea, productia de mozzarella  se raspandi putin in toata Italia meridionala. Bivolita fiind introdusa in Italia abia in sec al XVII-lea, mozzarella de bivolita aparu pe la inc. sec al XX-lea. Si ajungem sa mentionam si nordul Europei, Scotia. Aici populatiile de agricultori se mutara venind din Europa centrala, se pare prin sec al XVI-lea, aducand cu ele  graul si orzul, animalele domestice, oi si capre. Pe locurile unde se instalau, taiau padurile pt a crea pasuni si campuri de cereale. (Smith, 1995)

AMERICA

Pana la sosirea lui C.Columb si a europenilor, populatiile din “Noua Lume” traiau fara animale de lapte, vaci, oi sau capre. Singura specie de “animale de curte” erau curcanii, cainii si o specie particulara de rata. In America de sud singurele animale domesticite erau lama si alpaca, ambele din familia camilelor, si care erau folosite ca animale de tractiune.

Scrierile americane din acele timpuri aratau ca animalele domestice din Europa au fost aduse in New England in sec al XVII lea si  in Minnesota pe la 1820.(…..)

Simons (1967) scrie “ Vacile erau rar mulse, fiind crescute mai ales pt. piele si apoi pt. carne. “  Cand spatii de teren din ce in ce mai mari devenira disponibile pt. colonizatori, incepu sa creasca si nr. animalelor domestice, acestea avand acum pasuni mai mari.(…..)

In Vermont aparu prima fabrica pt. productia untului in 1880. Abia in jurul acelei date, taranii incepura sa importe din Europa rase de vaci de lapte. Acesta este un indiciu ca in acel timp business-ul laptelui crescuse semnificativ si devenise, din punct de vedere economic, foarte important pt tarani. Prima masina automata de muls era cu pedale si incepu sa se raspandeasca dupa 1890. Noi tehnologii faceau posibil ca laptele sa stea la rece pt. ceva mai mult timp. In jurul anului 1860, primele vehicule frigorifice ( ce utilizau compresia amoniacului) erau folosite pt transportul prod. cazeare. In 1921 , 5000 de frigorifere mecanice au fost produse in Statele Unite. 10 ani mai tarziu, numarul lor ajunsese sa depaseasca milionul, si dupa 6 ani, la cca 6 milioane. Dar productia de masa a frigoriferelor moderne incepu dupa al II-lea RM.  Procesele de pasteurizare a laptelui, intre timp au facut sa creasca increderea consumatorilor in lapte. In 1939, cca 25%  din laptele produs in Vermont, era pasteurizat, iar in 1952 aproape in totalitate.

In ce priveste dezvoltarea productiei de branzeturi? Ea se raspandi imediat in America, dar pana in al XIX-lea sec ramase o industrie taraneasca locala. In 1851, primul stabiliment pt producerea branzeturilor fu construit la N.Y. de Jesse Williams.

Pana in 1880 erau deja 3923 fabrici in Statele Unite, care ajungeau sa produca 98.000 tone de branzeturi. Pana in anul 1904 se inregistra o crestere de 50%, apoi in 1920 s-a ajuns la 190.000 tone si 1.000.000 tone in 1970. La inceputul anilor 90 s-a ajuns in America la o prod. de 2.720.000 tone, iar la inc. acestui mileniu la 3.630.000

ASIA

In timp ce laptele si derivatele sale devenisera importante d.p.d.v. economic, pt. taranii din multe regiuni a lumii occidentale, nu la fel se intampla in Asia. Unul din directorii “Chinese Bejing Food Research Institute, dr. Wang Qing, caruia i se datoreaza decizia de refuzare a unei politici in favoarea dezvoltarii unei prod. cazeare in China, la sf. anilor ’80,  spune ca chinezii nu pot consuma lactate deoarece sunt intoleranti la lactoza, fapt documentat in literatura medicala. Azi, 80% din populatia Chinei este intoleranta la lactoza , pana in 8 ani

(…)

“Cazul China”

Cea mai antica dintre marile civilizatii, cea chineza, nu produsese si nu consumase lactate pana in timpuri foarte recente. In timpul anilor ’80, un grup de cercetatori de la Cornell University facura un studiu de cercetare gigant, privind obisnuintele alimentare a 80 de milioane de persoane in China, un cadru general ce acoperea 25 din marile provincii chineze, totul pt. a determina corelatiile intre alimentatie si diversele tipuri de boli. “Consumul de lactate era practic nul in aproape toate provinciile, cu exceptia catorva puncte limitate, ca exceptii, in partea cea mai occidentala”   Kenneth Pomeranz si Philip Huang (2001) ne explica ce se intamplase. Agricultura in Anglia ( si Europa) alterna campurile arabile si pasunile inca din sec al XVIII-lea, iar culturile arabile erau si ele alternate intre cele pt alim. omului si cea pt alim. bovinelor. In China in schimb, practic nu existau spatii pt. pasuni iar spatiul pt culturile furajere era foarte redus.

Civilizatiile unde cresterea animalelor devenise importanta, stiau ca o buna parte din recolta de cereale trebuie sa fie destinata animalelor . O economie bazata pe produse animale, duce la o utilizare intensiva de resurse, o risipa, in sensul ca este necesar un spatiu de 17 ori mai mare ( ca paritate de proteine si calorii alimentare furnizate) decat la o economie bazata pe produse agricole, de 14 ori mai multa apa, si de 10 ori cantitatea de energie folosita.  Mai mult de jumatate din apa consumata azi in Statele Unite este folosita pt. cresterea animalelor (…..)

China lua in schimb directia opusa, preferand o economie bazata pe produsele agricole destinate consumului uman.

Peninsula Araba

Putem sa spunem ca Arabii au fost prima populatie care a inceput sa consume lapte ? Cu siguranta e asa, se intampla pt. prima data in sud-vestul asiatic, unde beduinii reusira sa aiba primele animale domesticite, intre al doilea si al treilea mileniu inainte de Hristos.

Dar asa cum spunea Iddings,(1999) “istoic vorbind, majoritatea productiei de lapte venea din partea proprietarilor si pastorilor si nu era practic necesara conservarea sau procesarea laptelui. “ si acesta era dat in principal de camile si capre. Cateva vaci au fost introduse in peninsula araba din Mesopotamia, dar pana la dezvoltarea recenta din ultimele trei decenii (1970-1990) vacile erau o raritate absoluta. Bovinele erau folosite in principal ca animale de transport sau de tractiune ( pt. a trage apa din puturi) si doar secundar cu rol de furnizor de lapte pt consumul uman. Abia in anii ’70 incepu sa apara fabricile din ind. Cazeara, la inceput in nr. mic apoi din ce in ce mai multe. Din statisticile Emiratelor Arabe Unite : inainte de anii 1970 prod de lapte era limitata doar pt. uzul familial apoi in 1976 era de 2.605 tone, in 1992 -18.465 tone. Azi cantitatea si varietatea produselor cazeare din supermerket-uri face ca produsele traditionale sa devina de domeniul trecutului .

INDIA

Grupul intolerant la lactoza este prevalent in India, ceea ce ne da o indicatie asupra faptului ca, consumul de lactate si-a facut loc in obisnuintele alimentare doar de recent timp. Cum am mai spus, sunt trei momente distincte :

  1. a) scazutul consum de lapte ( pana in sec al XVIII lea ;

Cand autoritatile religioase din India, stabilira in scrierile lor antice religioase , divinitatea vacilor, stiau ele ce fac. Daca s-ar fi ales cresterea vacilor, intreaga productie agricola a natiunii ar fi fost in pericol, si cresterea lor pt carne ar fi adus vacile in directa competitie cu populatia , datorita slabei  cantitati de produse agricole.  S-ar parea deci ca traditionala “vaca sacra” deriva dintr-o consideratie economica in acele timpuri antice, cand sacerdotii incercau sa porneasca o reforma agrara.

  1. b) productia de lactate devine economicamente importanta pt. tarani (pana prin anii ’80)

Colonizatorii englezi incepura sa organizeze o agricultura cu plante furajere in Europa. Astfel taranii din India au invatat si ei sa creeze recolte furajere alaturi de cele pt alim. umana,  rotand recoltele anual. Cresterea animalelor decola ca activitate economica in urma cererii de carne la export. La un moment dat si lactatele au inceput sa fie o relevanta sursa de venit pt. proprietarii de vaci, si atunci tot mai multi crescatori se indreptara spre prod. cazeara.  (….)

  1. c) era industriei laptelui a sosit;

India este azi a doua natiune dupa Statele Unite care produce mari cantitati de lapte. Productia a crescut de la 21,2 mil tone in 1968, la 78 mil.tone in in 1999. Industria derivatelor de lapte a crescut si ea in mod exponential, cu laptele condensat, produse pt. nou nascuti, branzeturi , unt si alte produse cazeare.

AUSTRALIA

Si aici consumul de lactate a cunoscut o accelerare importanta in prezent, si nu poate fi comparat cu nimic altceva petrecut in trecut. In ultimele decenii, in aceasta natiune consumul de branza / persoana a crescut cu  400 % in ultimele decenii.

Intre 1958-1959 consumul mediu era de 2,6 kg de branza

Intre 1978-1979 consumul mediu era de 5,3 kg

Intre 1996-1997 consumul mediu era de 10,7 kg

 

Extras  din cartea   lui   Lorenzo Accera     
“Il mal di latte (un percorso per la guarigione)”   
Sursa: http://informatiicenzurate.blogspot.ro/2013/02/nocivitatea-laptelui.html

Partajează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *